Scurtă prezentare a euritmiei sau a căutării cuvântului pierdut

 

O soră de scenă a dansului şi mimei, euritmia este vorbire vizibilă şi muzică vizibilă, culoare şi sculptură în mişcare. Ea s-a născut din ştiinţa spirituală antroposofică fondată la începutul sec. al XX-lea de Rudolf Steiner (1861-1925), om de ştiinţa, artist şi filosof austriac.

Euritmia este o artă! Ca artă, ea a fost chemată la viaţă de Rudolf Steiner, începând din anul 1911/1912. Euritmia artistică a fost ocrotită şi îngrijită de Marie Steiner. Pe scenă, euritmia este la ea acasă.

Instrumentul ei de exprimare este corpul omenesc, la care cântă sufletul, întregul trup devenind mijlocitor al expresiei artistice. Fiecare vocală, consoană şi nuanţă a cuvântului, a vorbirii, fiecare notă muzicală, interval sau acord muzical are o mişcare intrinsecă ce este revelată printr-un gest euritmic.

Euritmia poetică este „vorbire vizibilă în spaţiu”. Euritmia muzicală este „cântare vizibilă în timp”. Vorbirea şi cântul sunt două posibilităţi de exprimare a sufletului omenesc. În acest sens euritmia este „revelaţia sufletului omenesc”.

Euritmistul revelează, prin mişcare, legităţile obiective ale vorbirii, ale muzicii şi nu impresiile lui subiective. El se concentrează să redea forţele creatoare pe care autorul le-a folosit în momentele de inspiraţie.

Trupul omenesc este templul sufletului şi al spiritului. Acestea locuiesc templul pe parcursul vieţii omului. Sufletul plăsmuieşte vorbirea şi cântul prin intermediul laringelui, unul dintre cele mai nobile organe, căci prin poarta lui se revelează cuvântul, cuvântul originar pierdut. În euritmia poetică trupul întreg devine laringe deoarece membrele realizează în mod vizibil aceleaşi mişcări pe care le săvârşeşte invizibil laringele în timpul vorbirii.

Cunoaşterea şi stăpânirea legilor cuvântului originar pierdut este sensul unui studiu de-a lungul întregii vieţi dedicate euritmiei. Studiul de bază al euritmiei durează 4-5 ani şi are ca scop câştigarea treptată a capacităţii de a stăpâni instrumentul de lucru, trupul, aşa cum un student la vioară învaţă să-şi stăpânească instrumentul în mod virtuos. Rudolf Steiner precizează că acest studiu de bază trebuie să aibă orientare pur artistică. După încheierea studiului de bază este posibilă o specializare în domeniile:

– euritmie artistică (3 ani);

– euritmie pedagogică (1 an);

– euritmie curativă (1 an si 6 luni).

Euritmia coborâtă pe Pământ se simte cu adevărat acasă, pe scenă. Dar în pedagogie, în domeniul terapeutic, în fabrici etc. euritmia poate fi, de la sine înţeles, oaspete. În Şcolile Waldorf euritmia este obligatorie pe parcursul celor 13 ani de studiu.